Unele personalitati considera ca soiul Grasa (cunoscut in podgoria Alba Iulia sub sinonimele de Grasul sau Grasi), ar avea o origine comuna cu soiul Furmint, cele doua soiuri facand parte din acelasi sortogrup. De aici, din Alba Iulia, soiul Grasa a ajuns mai tarziu la Cotnari, iar soiul Furmint s-a impamantenit in podgoria Tokay, din Ungaria. Asa s-a ajuns sa se produca vinuri dulci de mare calitate in podgoria Cotnari, datorita soiului Grasa, iar la Tokay, datorita soiului Furmint. Ipoteza originii comune a celor doua soiuri, Grasa si Furmint, se confirma nu numai prin unele caracteristici morfologice asemanatoare, dar si prin faptul ca ele se mai gasesc si astazi impreuna, raspandite razlet in plantatiile viticole din Alba Iulia.
Contrar celor aratate cu privire la soiul Grasa de Cotnari, in literatura straina au aparut multe informatii complet eronate. Astfel, se spune ca Stefan cel Mare ar fi adus la Cotnari soiul Furmint din Ungaria, iar Grasa de Cotnari de astazi ar fi o varianta rezultata din acest soi. Deci se ignora complet existenta si vechimea soiului Grasa in podgoria Alba Iulia si in general in Transilvania.
In literatura romana, unii autori insista asupra faptului ca soiul Grasa a fost adus la Cotnari de Voievodul Stefan cel Mare, ca urmare a intalnirii avute cu regele Ungariei Matei Corvin, cand acesta se afla la Alba Iulia. Dupa degustarea vinurilor din aceasta podgorie, Stefan cel Mare a apreciat soiul Grasa si a primit in dar butasi din acest soi. Grasa adusa la Cotnari, in timp, s-a naturalizat si s-a adaptat perfect la conditiile climatice din aceasta podgorie. Vinul obtinut aici, cunoscut sub numele de Grasa de Cotnari (dupa numele localitatii) a depasit cu mult calitatile soiului Grasa de la Alba Iulia.
O alta varianta, la fel de sustinuta, este faptul ca soiul Grasa era deja cultivat pe teritoriul actual al podgoriei Cotnari (podgorie la fel de veche ca si Alba Iulia) cu mult timp inainte de domnia voievodului Alexandru cel Bun (1400-1432), deci se elimina ipoteza ca acest soi a fost adus de Stefan cel Mare, deoarece a domnit mai tarziu (1457-1504).

Grasa de Cotnari este cunoscuta in Moldova si prin sinonimele Grasa mica, Grasa mare, Poama grasa. Soiul Grasa de Cotnari este cultivat in podgoria Cotnari alaturi de soiurile romanesti Francusa, Feteasca alba si Tamaioasa romaneasca, alcatuind sortimentul traditional al podgoriei, singurul care se mai pastreaza in Romania. Din acest motiv am putea numi podgoria Cotnari "rezervatie viticola nationala".
De asemenea, soiul Grasa de Cotnari il intalnim cultivat cu bune rezultate pe suprafata mare in centrul viticol Pietroasa, din podgoria Dealu Mare. Grasa de Cotnari se mai gaseste pe suprafete mici, neglijabile, si in alte zone din Romania.
Strugurii soiului Grasa de Cotnari sunt mijlocii, cilindro-conici, uneori ramificati, cu boabe rare, care sunt ovoide, de marime mijlocie, neomogene, cu pielita de culoare galbena - verzuie si cu pete ruginii pe partea insorita.
Plantatiile, atat la Cotnari, cat si la Pietroasa, se gasesc pe coaste insorite si bine aerisite. Aceste conditii favorizeaza soiul Grasa de Cotnari sa poata, la coacere, ajunge la peste 300 g/l zaharuri, (maximul a fost atins in anul 1958 la Cotnari, cand a acumulat 520 g/l zaharuri).

Rezultatele acestui important Concurs de Vinuri, confirma inca o data  ceea ce tot romanul stie: GRASA DE COTNARI ESTE REGINA VINURILOR ROMANESTI.
Tocmai de aceea am si numit anul 2009 “ANUL GRASEI DE COTNARI”.

La acest concurs, in afara vinurilor moldovenesti si cele romanesti, au mai participat vinuri din Franta, Portugalia, Georgia, Spania, Slovacia, Cehia, Ungaria, Cipru etc. Juriul a fost format de degustatori internationali, iar Oficiul International al Viei si Vinului a fost reprezentat de catre domnul Rector Prof. Univ. Dr. Valeriu V. Cotea.

Supradenumita si Regina Vinurilor este considerata atat de consumatorii din Romania, cat si de cei din strainatate, cea mai nobila si mai "dulce" dintre toate soiurile. Grasa de Cotnari este un vin alb, in mod natural dulce. Strugurii din care se obtine se culeg tarziu (C.T.), la innobilarea boabelor (C.I.B.) sau la stafidirea boabelor (C.S.B.). Temperatura de servire: 10 - 12C Capacitate: 750ml

Gândind la Grasa de Cotnari

Când eram mic, abia aşteptam să ne întrebe cineva ce vrau să mă fac când voi fi mare. Uneori reuşeam să-i trântesc pe gânduri, alteori îi făceam să râdă. Atunci m-am gândit ce ar fi dacă aş întreba şi eu lemnul ce vrea să fie, lemn de foc sau…arac de vie. Nu am reuşit decât foarte târziu, când am băut prima Grasă de Cotnari. Mă întrebam singur, ce aş fi avut pe masă dacă…nu ar fi fost aracul să tină viţa, viţa care face struguri, strugurii care se storc şi fac să curgă pârâiaşul de licoare pentru care şi zeii s-ar linge pe buze. Poate de aici a  rămas obiceiul ca oaspetii să ţi-i omeneşti, neapărat cu Grasa de Cotnari, altfel nu te ridici nici măcar la genunchiul broaştei în faţa celui care vrei să faci impresie bună.

 Dintre toate grasele, cea de Cotnari… e cea mai sexi, după o sticlă, toate femeile le vezi… 90,60,90! De undeva , aracul de vie,  face cu ochiul, “e doar Fata Morgana”!

M.T.